Mihaela TATU | Spiritualitatea mi-a redat viaţa

S-a născut la 7 aprilie 1963, la Mediaş. Are o fiica de 25 de ani, Ioana. Este o fiinţă deosebită, cu o persoanalitate puternică, foarte inventivă, ambiţioasă, consecventă, dăruită şi punctuală. Ştie să vorbească fiecăruia “pe limba lui” şi este o fire foarte veselă. Este genul de prieten de a cărui companie te bucuri de fiecare dată. Îi place să machieze şi să călătorescă. Vegetariană convinsă, practică yoga.

Am fost colegi la radio. Foarte colegi.

Cum ai început viaţa în mass-media şi cum a evoluat ulterior?

Am lucrat în contabilitate aproape 10 ani. Revoluţia a venit ca o binecuvântare pentru mulţi, iar pentru mine în mod deosebit. Am schimbat brusc macazul şi, pe la 30 de ani, am renunţat la căldurica şi confortul biroului, la rutina statelor de plată şi am decis să spun poveşti copiilor la un post de radio braşovean. De altfel, primul care apăruse la acea veme în oraş. Bineînţeles că decizia mea a întâmpinat uimirea familiei, care nu înţelegea ce-mi lipseşte, adică LIBERTATEA de a face ceea ce-mi place. Din păcate, nu am ajuns să fac din prima ceea ce-mi doream. Am fost întâi agent comercial, încercând să aduc contracte de publicitate, apoi am făcut ştiri (prima fiind despre câinii vagabonzi din Braşov) şi, în final, am ajuns sa realizez matinalul împreună cu un coleg. Nu pot spune că aceste experienţe mi-au ajuns.

La un moment dat, s-a deschis un nou post de televiziune în Braşov. M-am prezentat la concurs, l-am luat şi am făcut televiziune pentru aproape 9 luni. M-am întors apoi din nou la viaţa de radio pentru o perioadă de 2 ani, pentru că radioul a rămas marea mea iubire, după care, tot prin concurs, am ajuns la ProTV-ul local. După alţi 2 ani şi ceva, paşii m-au purtat spre ProTV Bucureşti unde am ajuns tot prin concurs. Au urmat apoi televiziunea Acasă, iar acum, Antena 2. Pot spune că drumul meu a fost hotărât încă de la naştere, pentru că, am consultat mai târziu câţiva astrologi, care mi-au confirmat că şi configuraţia astrală din astrograma natală arată că acesta este calea mea în viaţă. Am ajuns să lucrez în televiziunea naţională la o vârstă la care alţii îşi aştern o viaţă liniştită alături de familiile lor. La 38 de ani, lăsam în urmă oraşul natal şi plecam într-o direcţie unde nu ştiam ce se va întâmpla şi, exemplele pot continua. Oricum, sunt liniştită în ceea ce priveşte destinul meu. Cineva acolo sus mă iubeşte şi ştiu că are grijă de mine şi de viaţa mea. Dar, sinceră să fiu, nu mă aşteptam ca viaţa mea să evolueze în acest fel.

Având în vedere faptul că activitatea în televiziune te pune în contact cu diverşi oameni, cum te-a influenţat interacţiunea cu ei? Care consideri că sunt oamenii care ţi-au marcat viaţa?

Avantajele faptului că faci ceea ce simţi şi îţi place, sunt absolut spectaculoase. Realizezi aceast fapt abia mai târziu. Ai parte de linişte şi trăieşti bucuria, nu obligaţia de a merge la serviciu şi, nu în cele din urmă, ai şansa de a cunoaşte oameni minunaţi, care au poveşti de viaţă extraordinare, ce ar putea deveni subiecte de roman. Fiecare întâlnire a lăsat ceva în sufletul meu. Dar asta şi pentru că mi-am dorit permanent să “merg mai departe şi mai sus”. În egală măsură, nu pot spune că toate lucrurile au fost şi sunt roz. Spun asta pentru că trebuie sa plăteşti şi un anumit preţ pentru celebritatea pe care o dobândeşti. Dispare confortul anoniomatului, ziariştii şi fotografii îţi invadează intimitatea, intri în contact cu persoane cărora nu le eşti prea dragă şi simţi energii care câteodată te seacă de puteri, etc. Dar, trecând peste toate, rămâi cu norocul de a fi întâlnit oameni care reprezintă adevăratele modele şi valori de viaţă, de la care ai întotdeauna ce învăţa. Pentru că viaţa este într-adevăr frumoasă şi merită să apreciezi la maxim fiecare clipă ce-ţi este dăruită. M-ai rugat să-ţi dau nume ale oamenilor care mi-au schimbat sau marcat viaţa. Nu pot să fac asta. Lucrez în mass-media naţionale de 11 ani. Am avut, ca şi învitaţi în emisiunile mele, personalităţi din mai toate domeniile, am interacţionat cu multe fiinţe de-a lungul timpului, aşa că, mi-e greu greu să fac o ierarhizare şi simt că n-aş fi corectă în primul rând faţă de mine, pentru că fiecare fiinţă m-a influenţat într-un anumit fel.

Ştiu că, în perioada asta, programul tău este foarte încărcat. Filmări pentru diverse emisiuni, toate menite să îţi aducă un stres suplimentar în viaţă. Cum te relaxezi, cum reuşeşti să rămâi tu însăţi?

Spre deosebire de alte profesii, munca în mass-media uzează şi sistemul nervos. În aceste condiţii, relaxarea este esenţială. În cazul meu, soluţia o reprezintă plimbările lungi în natură, pe malul mării sau în pădure. Îmi place să mă plimb mai ales în pădure. Acolo mă simt mai “acasă”. Stau singură şi mă întorc la mine, la fiinţa mea, la corpul meu, la lucrurile care mă fac mulţumită şi-mi aduc liniştea. Rostesc cu zgârcenie cuvântul “fericire” pentru că, pentru mine, starea de bucurie şi linişte sunt mai importante. Ascult o muzică “mai de profunzime”, care mă relaxează şi petrec destul de mult timp cu câinele meu, Gore, un golden retriever minunat, care mă înţelege şi a cărui prezenţă mă destinde. Îmi petrec timpul fără telefoane, fără televizor şi, câteodată, fără oameni în jurul meu. Pur şi simplu îmi dau întâlnire cu fiinţa mea.

Am înţeles că, de ceva vreme, ai hotărât să devii vegetariană. Ce te-a determinat să faci această alegere şi cum te simţi cu noul regim?

Fiica mea, Ioana, este vegetariană de aproape 4 ani. Nu-ţi spun în ce panică am intrat când, într-un târziu, m-a anunţat de hotărârea pe care o luase de ceva vreme, iar eu nu observasem. Nu fusese niciodată o mare mâncătoare de carne dar, chiar aşa, să nu mai mănânce deloc? Bineînţeles că, după ceva vreme, am pus-o să-şi facă analizele, să văd dacă nu are oarece carenţe de minerale sau vitamine. Fata mea se simţea din ce în ce mai bine, era din ce în ce mai proaspătă şi mai plină de energie şi îi mergea foarte bine. Dacă ea a ales să nu mai mănânce produse din carne, pentru mine nu a mai avut rost să le mai cumpăr, pentru a găti acasă. Dacă îmi era poftă de carne, mâncam în oraş.

Ioanei nu i-a fost deloc greu să se abţină de la consumul de carne. A fost alegerea ei, luată în cunoştinţă de cauză, fără prea multe frământări interioare. Practica yoga de ceva vreme şi i-a fost mai uşor să înţeleagă anumite procese chimice şi psihice din fiinţa ei şi, astfel, efectul distrugător asupra organismului pe care îl are consumul de carne. Uşor-uşor am renunţat şi eu, dar mi-am mai permis o perioadă, din când în când câte un şniţel, un peşte sau o salată din fructe de mare. Ca urmare a regimului vegetarian, începusem să-mi reglez zilnic digestia, fără a apela la metode artificiale, lucru care m-a bucurat foarte mult. Mă simţeam mult mai uşoară şi mult mai energică, situaţie care a fost la început uimitoare pentru mine. Urmându-i exemplul, m-am apucat şi eu de yoga, această minunată şi foarte sănătoasă cale de evoluţie spirituală şi, iată-mă renunţând voluntar la carne, într-un mod cât se poate de firesc. Nu-ţi spun că, acum 6-7 luni, mi-am descoperit un fibrom uterin, medicii spunându-mi că trebuie scos tot, inclusiv aparatul reproducător pentru că oricum nu mai procream. Nu am fost de acord cu aceasta metodă şi am apelat, la ajutorul unei inimoase doctoriţe, specialistă în ayurveda şi homeopatie care, pe lângă remedii naturiste, m-a trecut la un regim alimentar fără niciun fel de proteină animală. Cu multă fericire în suflet pot să îţi spun că acum mă simt foarte bine.

Cât de importantă consideri că este căutarea spirituală în obţinerea unei vieţi armonioase şi fericite?

Mai întâi, ar trebui sa definim ce înseamnă “viaţă spirituală”. Spun asta, deoarece cred că dacă întrebi pe cineva dacă e credincios sau dacă crede în Dumnezeu, îţi va răspunde că da. Căutarea Dumnezeirii în această viaţă, este de fapt drumul pe care ar trebui să-l parcurgi. Din păcate, majoritatea oamenilor au impresia că trăiesc doar pentru a munci, a învăţa, a iubi, sau pentru a suferi. Este doar o simplă amăgire, pentru că nu poţi realiza nimic fără credinţa în Dumnezeu, indiferent de numele sub care Îl adori… că se numeşte Alah, Buddha, etc. Credinţa poate fi mai mare sau mai mica. Poţi să o simţi mai devreme sau mai târziu. Dar este tot credinţă. Indiferent de religie sau metodă, tot spiritualitate se numeşte.

Unii conştientizează mai repede, alţii mai târziu că, de fapt, viaţa noastră este menită să fie Căutarea, Drumul. Cu cât iţi dai seama mai repede de acest lucru, cu atât eşti mai fericit şi trăieşti în armonie cu tine însuţi şi cu cei din jur. Este adevărat că, uneori, rişti să pari mai “ciudat” pentru cei din jur, datorită liniştii tale interioare, a zâmbetului pe care îl ai pe faţă, sau pentru răbdarea pe care o ai cu ceilalţi sau cu viaţa însăşi.

Ar mai fi un lucru de clarificat şi anume AUTENTICITATEA căutării spirituale. Pentru că dacă acest lucru exista doar în teorie, nu ştiu cât de fericit sau mulţumit poţi fi sau cât de armonioasa îţi este existenţa. Căutarea autentică de Dumnezeu o simţi sau nu. O practici sau nu. O trăieşti sau nu. Vorba aceea: “teoria ca teoria dar practica ne omoară”. Aşa cred eu. În viaţa mea, lucrurile au început să se mişte, să capete un sens, de abia atunci când am început să trăiesc căutarea Divinului, într-un mod REAL.

Cât de mulţumită eşti de viaţa ta? Ce anume ai schimba şi de ce?

Nu ştiu dacă pot spune exact “cât”, dar ştiu că anumite lucruri s-au schimbat în bine. În primul rând nu cred că poţi spune că ai cu adevărat o viaţă spirituală dacă nu te iubeşti pe tine. Da,.pe tine. Corpul tău, mintea ta, firea ta. Pentru că dacă te iubeşti cu adevărat, începi să ai grijă ce şi cât mănânci, ce şi cât bei, cât te odihneşti, îţi pui întrebarea de ce fumezi sau cât de bine îţi fac excesele, ce gândeşti şi ce vorbe foloseşti când vorbeşti, ce şi câte faci pentru tine, cât timp acorzi sufletului şi spiritului tău, ce te face fericit, ca mai apoi să poţi dărui şi celorlalţi.

Trebuie să începi să-ţi pui întrebări cu miez, existenţiale. Cine sunt şi încotro mă îndrept? De ce am reacţionat în acel moment, în acel fel, etc. Începi să-ţi dai seama că stă în puterea ta să schimbi ceva la tine, să devii un om mai bun. Este extrem de important să-ţi dai seama că nimeni, dar NI-ME-NI nu e vinovat de alegerile pe care le-ai făcut în viaţa şi că tu şi numai tu porţi responsabilitatea deciziilor tale. Ei, şi când ţi-ai dat seama de asta, îincepi să faci ceva pentru a-ţi transforma atitudinea faţă de tine, viaţă şi Dumnezeu.

La început este mai greu, pentru că e dificil să te dezobişnuieşti de un stil de viaţă şi, repet, este posibil să pari în ochii celor din jur, mai… “neobişnuit”. Unii dintre aşa zişii prieteni vor dispărea şi vei descoperi alţii care sunt asemeni ţie. Asta e. Important este ce faci pentru sănătatea minţii, corpului şi sufletului tău. Da, pot spune că acum îmi e mai bine. Fac faţă mai bine provocărilor societăţii. Sunt mai echilibrată, am mai multă energie şi parcă mai multă încredere în mine. Am un tonus mai ridicat şi am de unde să mai dau şi celor din jur, pentru că parcă acum am şi rezerve.

Ce înseamnă pentru tine un stil de viaţă sănătos?

Am început mai întâi cu igiena alimentaţiei. N-am mai “introdus” în mine orice, doar ca să nu-mi mai fie foame. Mi-au picat în mână nişte articole despre, gustoasele” mezeluri, despre aditivi si conservanţi (E-uri), despre influenţa nefastă pe care o au anumite alimente în dezvoltarea unor boli grave, precum diabetul sau cancerul şi mi-am dat seama că suntem nişte cobai în mâinile societăţilor producătoare de alimente, băuturi sau medicamente.

Apoi toată nebunia asta în care trăiam: agitaţie, viaţă contra cronometru, discuţii interminabile la mobil, întâlniri cu oameni şi discuţii fără conţinut. Conştientizând toate acestea, mi-am dat seama cât de mult mă risipeam. Între timp am mai descoperit şi apariţia unui fibrom măricel şi, gata, m-am hotărât. Apoi, pe lângă alimentaţie m-am străduit să renunţ la băuturile răcoritoare din comerţ, pentru că sunt otrăvuri cu efect întârziat. Iar acum stau şi mă gândesc cum îşi distrug părinţii copiii, încetul cu încetul, dându-le să consume orice, doar pentru că se găsesc în comerţ sau apar la televizor. E îngrozitor, deoarece atunci când vin pe lume, cei mici nu prea ştiu ce este în jurul lor şi care sunt pericolele de care să se ferească. Avem însă grijă noi, părinţii, să-i îndopăm cu tot ce am fost şi noi obişnuiţi să consumăm. Nu ne dăm seama ce responsabilitate imensă apasă pe umerii noştri în formarea noii generaţii. Pentru că, ei depind de noi şi-i creştem fără pic de discernământ în ignoranţa şi-n tarele în care ne-am obişnuit să trăim.

Să revenim. Mai întâi am fost atentă la capitolul alimentaţie şi băutură. Apoi, destul de greu, am renunţat la fumat. În plus, am urmărit să merg la culcare la ore cât de cât normale. Sunt absolut convinsă că nu există om pe lumea asta, care să nu poată schimba lucrurile din viaţa sa. Îmi aduc aminte de unde am pornit şi eu la rândul meu şi sunt convinsă că totul se poate. Doar că trebuie să ştii de ce faci asta, adică să ai nişte oameni în jurul tău care să te îndrume, să-ţi dea materiale în care să citeşti despre efectele stilului de viaţa asupra sănătăţii tale şi să-ţi doreşti să schimbi ceva la tine. Iar atunci când eşti pregătit să faci această schimbare, nu ştiu cum se face dar, oamenii aceştia apar. Apoi mai ai nevoie de multă voinţă şi disciplină. Am început să-mi reiau legătură cu natura, lucru care îmi făcea atât de bine odinioară, prin plimbări lungi şi să fiu atentă la tot ceea ce se petrece în jurul meu. La frunze, la copaci, la cer, la oameni, la tot ceea ce mă înconjoară. Tot ceea ce este în jurul tău te împlineşte, te completează, te umple. Este Divinitate. În felul acesta, toată fiinţa mea şi-a amintit de legătura ei cu divinitatea şi căută spiritualitateai în tot ceea ce o înconjoară. Pentru că şi asta face parte, după părerea mea, din stilul de viaţă sănătos. Sănătatea sufletului tău.

Având în vedere preocuparea pentru femei pe care ai avut-o în timp ce realizai emisiunea “De 3xFemeie”, ce părere ai despre modul în care se îngrijesc femeile din România?

Oh, aici avem de-a face cu o mare provocare pe care societatea în care trăim ne-o face. Mă refer la dorinţa femeilor de a fi egale cu bărbaţii, uitându-şi astfel rolul lor… de a fi Femei. Nu mă refer aici doar la faptul că trebuie sa facă copii. Femeile în ziua de astăzi au grijă parcă doar de ambalajul exterior, foarte “exterior”. Uite aşa ajungem la inutila goană după o operaţie estetica sau o haină de firmă. O parte dintre ele, în dorinţa de a arata că nu sunt doar nişte “trupuri frumoase” îmbrăcate, s-au concentrat spre carieră şi au renunţat la feminitate, la timpul petrecut cu familia, la ideea de a întemeia o familie până când nu-şi văd realizată poziţia socială, la a face copii la momentul potrivit etc. Din păcate am ajuns în situaţia în care femeile se aruncă într-o muncă epuizantă, fiind defavorizate de către societate, pentru că, să nu uităm, trăim într-o lume a bărbaţilor în care femeia şi-a propus să demonstreze că poate mai mult decât bărbatul. Oricât m-aş strădui, aş spune că există doar oameni şi nu pot să împart societatea între femei şi bărbaţi. Tot acest efort pe care ele îl depun îşi spune cuvântul. Se căsătoresc târziu, rămân tot mai greu însărcinate, procentul bolnavelor de cancer de col sau mamar este în creştere şi aşa mai departe. Totul are un preţ.

Pe de altă parte, mai există la polul opus o categorie de femei, care ar face orice, renunţând la demnitate, pentru o căsătorie avantajoasă financiar, cu oricine le oferă această oportunitate. Femei, care au coborât ştacheta “Feminităţii” atât de mult, încât îţi spui câteodată că parcă e normal ca bărbaţii să aibă o asemenea atitudine faţă de ideea de Femeie, dacă ele sunt în stare să se umilească într-un asemenea hal. Femeia este o Minune, este Muza, este Mama, Tandreţea, Compasiunea, Gingăşia, Graţia… şi aş putea continua la nesfârşit. Da, femeile din România sunt mult mai cochete decât suratele lor din alte ţări dar să nu uităm că, a fi femeie înseamnă cu mult mai mult. Cu ce ochi ne privim, aşa ne vor vedea şi cei din jurul nostru. Cu cât ne respectăm mai mult, cu atât ne vor respecta şi cei din jurul nostru. De alegerile pe care le facem depinde viitorul nostru dar şi al copiilor noştri, pentru că, repet, suntem responsabile de alegerile pe care le facem în viaţă. Este esenţial să fim conştiente permanent de faptul că nu suntem doar trupuri şi nici doar creiere.

Sufletul şi frumuseţea interioară îi dau unei femei acea strălucire din privire şi gesturi care a inspirat atâţia poeţi de-a lungul vremurilor.

Cum arată o zi din viaţa ta?

Câteodată mă trezesc dimineaţa la 3-3:30 şi-mi fac meditaţiile iar apoi mai dorm până pe la 7. Alteori mă trezesc la 7,30 pur şi simplu. Foarte rar folosesc un ceas deşteptător. Nu plec de acasă şi nu încep nici un fel de activitate fără să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru şansa de a mă fi trezit sănătoasa dimineaţa şi îl rog să mai aibe răbdare cu mine o zi, pentru că sunt şi eu o fiinţă care-L caută, care simte, iubeşte, respiră şi are mare nevoie de el.

Apoi ziua mea continuă cu telefoane, desfăşurătoare de emisiuni, invitaţi, plimbarea cu câinele meu Gore, discuţii la telefon cu fiica mea, pregătirea pentru emisiunea în direct, vine maşina, mă duce la platou, întâlnirea şi discuţiile cu invitaţii, emisia, din nou acasă, exerciţii yoga, pregătirea meniului de a 2-a zi, urmăresc programul de ştiri şi starea vremii, poate un film dacă merită, lectura de dinaintea somnului şi gata. Din fericire nu e la fel în fiecare zi. Nu ştiu ce să-ţi spun. Mă întâlnesc cu prietenele, marţea merg la yoga, joia la salsa, când am timp merg la piscina şi, bineînţeles, prânzurile cu Ioana.

Am înţeles că ai fost de curând dintr-o vizită la Santiago de Compostela. Cu ce impresii te-ai întors?

Plină, încărcată, lămurită, dornică să fac pelerinajul în întregime şi cam atât. Restul sunt trăiri personale. Am fost cu fiica mea şi a fost miunat pentru că am avut timp la dispoziţie să-l petrecem împreună. Oricum, orice ai face, trebuie să-ţi asculţi inima. Când te trimite într-un loc, ştie ea de ce o face. A fost o experienţă pe care nu o pot exprima în cuvinte. Trebuie să mergi, să trăieşti şi să fii.

Setul de întrebări “STAS”:

Se spune ca “viaţa este cel mai mare dar de la Dumnezeu”. Ce ai făcut cu el până acum?

L-am trăit aşa cum m-am priceput eu mai bine şi-mi doresc să-l folosesc cu şi mai multă inspiraţie în fiecare clipă.

 

Care sunt filosofia şi valorile tale în viaţă?

După anumite cumpene pe care le-am trăit, nu pot decât să mulţumesc pentru şansa care mi s-a mai dat, de a face ceva util cu darul pe care l-am primit, pentru mine şi pentru cei din jur. Filosofie? Urmăresc să trăiesc ACUM şi AICI şi-mi doresc să FIU. Valori? Iubire, sinceritate (faţă de mine în primul rand), onestitate, compasiune.

 

Ce faci pentru a deveni un om mai bun?

Există un “Bine universal” la care ar trebui să ne raportăm cât mai des cu putinţă. Tot ceea ce ştiu este că, în ultima vreme, am început să fiu mai atentă la proverbele româneşti, gen “ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”, “ce-şi face omul cu mâna lui…”, “priveşte la bârna din ochiul tău…”, “ce poţi face azi…”, “cu o floare nu se face primăvară…” etc. Sunt încărcate de înţelepciune şi, dacă ai urechi de auzit, îţi dau de gândit.

Am început schimbările cu mine şi în mine. Nu este deloc uşor dar e atât de bine, iar ceea ce rezultă e tare frumos. Cred că e nevoie de multă conştienţă şi prezenţă permanentă în tine. Poate părea obositor, dar merită cu prisosinţă.

 

Din ce în ce mai mulţi oameni au nevoie de ajutor. Cum i-ai alege pe cei care merită ajutorul tău?

M-a înzestrat Dumnezeu cu o mare disponibilitate. Nu sunt eu în măsură să fac trieri, cine merită şi cine nu. Dar, din tot ceea ce ştiu şi pot face, împărtăşesc tuturor. Ce fac ei după aceea, e alegerea lor. Repet, alegerile le facem noi înşine cu toată responsabilitatea pe care ne-o asumăm, iar dacă ajungem în acele ipostaze, este pentru că noi am făcut alegerile care ne-au adus în acea situaţie. Iarăşi revin la proverbe şi îmi aduc aminte de cel cu mărgăritarele şi cu porcii, sau “Dumnezeu îţi dă dar nu-ţi bagă în traistă”, aşa că, în funcţie de alegerile pe care le fac, “fiecare are o cruce de dus”, nu-i aşa?!

Află mai multe pe pagina noastră de Facebook, urmarește-ne pe Instagram, Twitter și YouTube, înscrie-te la newsletter sau hai în taberele noastre ayurvedice de detox şi de gătit. Poți folosi și chatul din dreapta paginii.

Stiai de “Iubire în Bucate“, super cursul nostru ayurvedic de gătit personalizat? Înveți să gătești și să mănânci în perfect acord cu tipologia ta.

Dacă sfaturile ţi-au fost utile, poţi să le trimiţi unui prieten. Fă-i şi lui viața mai frumoasă (şi digestia mai eficientă).

Lasa-ne un coment mai jos cu experiența ta. Mulțumim!

Fiecare dintre articolele de pe site-ul Holistica.ro au doar rol de informare si nu au scopul de a diagnostica, trata sau vindeca afectiuni. In cazul existentei unor problem de sanatate va rugam sa va adresati medicului specialist.