Oasis – Wonderwall

„Wonderwall” este una dintre cele mai cunoscute și iubite piese ale trupei britanice Oasis. Lansată în 1995 pe albumul ” (What’s the Story) Morning Glory?”, această melodie a devenit un simbol al anilor ’90.

Titlul original a fost „Wishing Stone” și a fost compusă într-o seară ploioasă, în studiourile Rockfield din Țara Galilor. Noel Gallagher, chitaristul și principalul compozitor al trupei, a povestit în 2013, că numele provine de la o fată pe care a dus-o în camera lui de hotel. „Avea o piatră norocoasă în buzunar și a insistat să mi-o dea”, a spus el. „M-am gândit ce titlu grozav ar fi pentru o piesă și uite aşa a ieșit din asta o melodie”.

Cântecul a purtat numele de „Wishing Stone” pentru o lungă perioadă de timp, până când, într-o zi Gallagher a ascultat albumul Wonderwall Music al lui George Harrison și s-a gândit să redenumească melodia.

Lumea a crezut că această melodie este despre iubita din acea vreme a lui Noel Gallagher, Meg Mathews, care este comparată cu peretele din camera unui școlar, pe care sunt lipite postere cu fotbaliști și vedete pop.

Cu toate acestea, potrivit revistei britanice Q, nu era vorba despre Mathews. Noel este citat spunând: „Semnificația acestui cântec mi-a fost răpită de către mass-media care a sărit pur şi simplu pe el. Cum să îi spui iubitei tale că nu este vorba despre ea, odată ce a citit în presă că este? Piesa este, de fapt, despre un prieten imaginar care vine să te salveze de tine însuți”.

Conceptul „Wonderwall” se bazează pe un film din anii ’60 numit Wonderwall – de la Psihedelia la suprarealism, cu Jane Birkin în rol principal. În film, Jane locuiește alături de un bărbat care devine fascinat de ea, așa că el își face discret găuri în perete pentru a o putea privi prin ele. Acesta este „Wonderwall”.

Inițial, Noel a vrut să cânte el melodia, dar l-a lăsat să aleagă pe fratele său Liam. Acesta a ales Wonderwall iar Noel a ajuns să cânte „Don’t Look Back in Anger”, un alt super hit al trupei.

Deşi Liam este vocea de pe Wonderwall, totuşi se pare că el disprețuiește profund acest cântec. În 2008, la o conferinţă de presă de la lansarea albumului Oasis ”Dig Out Your Soul”, a declarat – „nu pot suporta melodia aia! De fiecare dată când trebuie să o cânt, îmi vine să-mi pun mai bine un căluș în gură”.

„Wonderwall” a ajuns pe locul 2 în topurile britanice și a fost extrem de populară și în Statele Unite, unde a ocupat locul 8 în Billboard Hot 100.

Videoclipul piesei, regizat de Mat Whitecross, a câștigat premiul pentru cel mai bun videoclip al anului, la Brit Awards, în 1996.

În mare parte mulțumită acestui cântec, albumul ”(What’s the Story) Morning Glory?” a devenit al doilea cel mai bine vândut album din istoria muzicală a Mării Britanii, după Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band de la Beatles. Ulterior, a coborât în listă, fiind depășit de Queen (Greatest Hits) și Adele (21).

Așa cum îi stă bine oricărui super hit, de-a lungul timpului, diverși artiști au reinterpretat Wonderwall.

Una dintre variantele inedite, celebre, ale piesei, este un lounge exotic, care vine din 1995, de la The Mike Flower Pops. Varianta a fost inclusă pe albumul ”A groovy place”, un an mai târziu, în 1996.

Mike Flowers Pops era un proiect muzical condus de Mike Flowers, specializat în reinterpretări ironice și stilizate ale hiturilor pop, în stilul anilor ’60, cunoscut sub numele de easy listening sau lounge music. Acest stil a fost lansat ca parte a mișcării lounge revival din anii ’90. Este o reinterpretare cu influențe din stilul lui Burt Bacharach și a orchestrelor easy listening din anii ’60.

Varianta lui Flowers a fost atat de bine primită în anul lansarii sale, încât mulți au crezut inițial că este versiunea originală a melodiei, iar Oasis ar fi făcut un cover.

A ajuns pe locul 2 în UK Singles Chart în decembrie 1995, fiind foarte aproape de a deveni un Christmas No.1.