De foarte multe ori auzi, despre unul si altul, ca au facut una si alta si, uneori, iti spui “uauuu! Cat de tare e asta! Eu n-as fi in stare” si poti sa simti nevoia sa te faci mic, intr-un colt, de neputinta.
Zambesc deseori cand imi aduc aminte cum eram “inainte” si sper din tot sufletul sa ma apuce un zambet si mai mare cand o sa imi amintesc cum sunt acum
Singurele lucruri pe care stiam sa le gatesc, “inainte”, erau painea prajita cu unt si maxim o omleta, ca ochiuri nu stiam sa fac. Cand auzeam ca cineva stie sa gateasca macar o supa, aveam senzatia ca are puteri paranormale. Azi, am un restaurant, gatesc, acreditare ANC de Chef si nutritionist, tinem tabere de nutritie ayurvedica si gatit si, colac peste pupaza (geniala expresie), am mai fost si la Chefi La Cutite.La fel mi se petrecea cand auzem de cineva ca tine post negru. Simteam o respingere aproape viscerala fata de asa ceva, pe motiv ca “da’ ce sens are sa ne chinuim atat, cand pot bine mersi sa mananc in loc sa nu?”.
E adevarat ca poti sta confortabil pe canapea si sa citesti despre inot dar nu se compara nici pe departe cu experienta reala, practica a inotului.
O vorba zicea ca “doar statul in biserica nu te va face un bun crestin cum nici statul in garaj, o masina”. trebuie sa te rogi, sa tii posturi negre, sa PRACTICI. Nu “sa stai”.
“Practica il face pe maestru”, statul si nonactiune sunt autostrazi catre mormant.
Ca sa DEVII trebuie sa FACI.
Trebuie sa “te iei cu tine la tranta” si sa te depasesti continuu. In mod real, daca nu faci TU asta, il obligi pe Dumnezeu sa foloseasca un ciocan mai mare. Atat. Il pui in situatia sa te bage in tot felul de experiente de viata, care sa te sculpteze ele, pentru ca tu nu ai avut chef s-o faci cand era cazul si ai preferat “caldurica si stagnarea”.Sa-ti dau o veste: “nu exista stagnare. Sau o iei in sus, sau mergi in jos. Statul pe loc este doar o iluzie”.
DE aceea in textele sacre hinduse se spune ca “actiunea ESTE SUPERIOARA non-actiunii”. Nu ca si un indemn la o viata de robot care actioneaza continuu, no matter what, ci ca si o invitatie la “faptuire”, la a experimenta si a culege roade pe masura.
Imagineaza-ti-l pe Newton. Nu avea cum sa-i cada un mar in cap, stand pe canapea. A trebuit macar sa iasa din casa si sa se aseze sub un pom. Un act simplu, cu consecinte istorice.
Culmea Sincronicitatilor este ca exact acum am primit un mesaj care zice “cum sa nu putem reusi, cand sunt flori care rup asfaltul?”.
“Ridica-te si mergi”
Dumnezeu lucreaza …
